Yorkshire Terrier-ul este cel mai bun exemplu al felului în care mărimea deformează percepția. Cântărește trei kilograme, încape într-o geantă de mână și de aceea este tratat ca un accesoriu. În realitate este un terrier, crescut pentru vânarea șobolanilor în fabricile textile din Anglia: curajos, gălăgios, cu păreri ferme și complet nepăsător la faptul că ciobănescul din fața lui este de douăzeci de ori mai greu. Majoritatea problemelor cu această rasă apar pentru că nimeni nu o ia în serios.
Profil scurt Yorkshire Terrier
- Origine: comitatul Yorkshire, Anglia, crescut în secolul al XIX-lea pentru vânarea șobolanilor în fabrici și mine
- Talie: aproximativ 20 până la 23 cm, până la 3,2 kg conform standardului rasei
- Blană: lungă, mătăsoasă, căzând drept, albastru-oțel cu marcaje brun deschis, aproape fără subpăr
- Speranță de viață: 13 până la 16 ani
- Caracter: încrezător, vigilent, atașat, curajos până la îndrăzneț, foarte comunicativ
Caracter: un câine mare în format mic
Yorkshire Terrier-ul nu are nicio idee că este mic. Anunță vizitatorii, își apără locul și merge în întâmpinarea câinilor mai mari dacă ceva nu-i convine. Această încredere în sine este fermecătoare atâta timp cât rămâne în limite, și devine repede o problemă dacă nimeni nu-i pune limite.
Este foarte atașat de oamenii lui și vrea să fie peste tot alături de ei. În același timp este atent și reacționează la orice zgomot de pe scară. Lătratul nu este pentru el o deranjare, ci concepția lui despre meserie. Dacă din asta iese un lătrat continuu se decide în primele luni.
Trecutul lui de vânător de șobolani explică aproape totul: curajul, viteza, instinctul de pradă pronunțat și disponibilitatea de a acționa pe cont propriu. Cine îl tratează ca pe un câine de salon îi ia exact ceea ce îl definește și primește în schimb un câine nervos și copleșit.
Cinci puncte care fac diferența
1. Blana este o treabă zilnică
Părul lung al Yorkshire Terrier-ului crește continuu, asemănător părului uman, și se încâlcește repede fără îngrijire. Cine vrea lungimea întreagă trebuie să perieze zilnic și să meargă regulat la coafor pentru câini. Majoritatea stăpânilor aleg o tunsoare scurtă, și este perfect în regulă. Chiar și așa, calculează o programare la fiecare șase până la opt săptămâni. Cine subestimează îngrijirea blănii are după patru luni un câine încâlcit, pentru care mai ajută doar mașina de tuns.
2. Dinții sunt cea mai mare problemă
Rasele mici au același număr de dinți ca cele mari, dar mult mai puțin loc pentru ei. Tartrul, inflamațiile gingiilor și pierderea timpurie a dinților sunt extrem de frecvente la Yorkshire Terrier. În plus, dinții de lapte adesea nu cad singuri și trebuie extrași. Îngrijirea dinților nu este la această rasă un extra: fără periaj regulat și fără curățare profesională ocazională sub anestezie, își pierde dinții cu mult înainte să îmbătrânească.
3. Luxația de rotulă și colapsul traheal
Deplasarea rotulei este frecventă la rasele mici și poate merge de la o ușoară săltare în mers până la operație. În colapsul traheal, trahea devine instabilă, lucru care se vede printr-o tuse tipică, asemănătoare cu strigătul gâștei. Din cauza acestuia din urmă, un Yorkshire Terrier trebuie ținut într-un ham și nu într-o zgardă, nu este o chestiune de gust. La acestea se adaugă șuntul hepatic și o tendință la hipoglicemie la pui.
4. Mic nu înseamnă puțină educație
Multe lucruri pe care nu le-ai lăsa niciodată să treacă la un câine mare sunt tolerate la câinele de trei kilograme: săritul pe oameni, lătratul, mârâitul la castronul cu mâncare, luatul în brațe de îndată ce devine neplăcut. Exact de aici vine reputația că Yorkshire Terrier-ii ar fi hămăitori. Nu sunt așa din fire, ci sunt făcuți așa. Are nevoie de aceleași reguli clare ca orice alt câine. Cum eviți problemele la lesă găsești în ghidul nostru Câinele trage de lesă: 5 greșeli pe care le face aproape toată lumea, iar cum sunt construite în ansamblu primele luni, în cartea noastră Welpenerziehung & Junghundtraining (Educația puiului și antrenamentul câinelui tânăr).
5. Atenție la ofertele de talie pitică
Termeni precum Teacup-Yorkie, Mini-Yorkie sau Toy-Yorkie nu sunt variante recunoscute, ci argumente de vânzare. Câinii sub greutatea din standardul rasei sunt bolnavi mai des decât media: oase fragile, hipoglicemie, probleme de inimă și de ficat. Un pui din crescătorie verificată prin VDH costă între 1.200 și 1.800 de euro. Cine oferă mult mai ieftin și face reclamă cu o mărime extrem de mică vinde un risc pentru sănătate.
Îngrijire: ce are nevoie cu adevărat
- Ham în loc de zgardă. Din cauza traheei sensibile nu este o opțiune, ci o obligație.
- Îngrijire zilnică a blănii sau o tunsoare scurtă. Ambele sunt corecte, greșit nu este niciuna dintre ele.
- Îngrijirea dinților de la început. Periajul ca rutină, cât timp puiul îl învață încă relaxat.
- Educație luată în serios. Aceleași reguli ca pentru câinii mari, doar în format mic.
- Contacte reale cu alți câini. Trebuie să învețe să se descurce cu alți câini, în loc să fie ridicat mereu în brațe.
Cui i se potrivește Yorkshire Terrier-ul?
Oamenilor din apartamente și orașe, care caută un companion mic și vioi și sunt dispuși să-l trateze ca pe un câine adevărat. Tuturor celor care au timp pentru îngrijirea blănii și a dinților sau își planifică banii pentru coafor. Și stăpânilor care găsesc un câine vigilent și cu păreri ferme fermecător, nu obositor.
Nu este pentru familii cu copii foarte mici, pentru că un câine de trei kilograme este fragil și se apără dacă este hărțuit. Nu este pentru oameni care vor liniște absolută. Și nu este pentru cei care caută un câine pe care pur și simplu îl iei cu tine, fără să-l educi. Cine îl vrea mai mic și mai liniștit găsește în Bichon Havanez alternativa mai calmă.
Întrebări frecvente
Năpârlește Yorkshire Terrier-ul? Aproape deloc. Părul lui crește continuu, în loc să cadă ciclic. De aceea este considerat relativ potrivit pentru alergici, deși nu există câini fără alergeni, iar reacția rămâne individuală.
Îi ajunge apartamentul ca spațiu de mișcare? Nu. Are nevoie zilnic de plimbări reale, muncă de nas și contact cu lumea de afară. Nevoia lui de mișcare este mai mică decât la rasele mari, dar nu este zero.
Se înțelege cu pisicile? Dacă le cunoaște de mic, de cele mai multe ori da. Instinctul lui de pradă este însă pronunțat, iar la animalele aduse împreună mai târziu sunt necesare răbdare și supraveghere.
Albastru-oțel și auriu în imagine
Blana lungă, cu luciu mătăsos, în albastru-oțel și auriu, este un cadou pentru orice portret. Se remarcă deosebit de bine în Acuarelă, pentru că acest stil preia tranzițiile moi din păr. Fotografiază-l la nivelul ochilor, adică la nevoie întins pe podea, și nu de sus în jos. Câinii mici fotografiați de sus par întotdeauna îndesați în imaginea finală. Mai multe în sfaturile noastre foto.
Trei kilograme de câine, o imagine mare: contrastul este jumătate din poantă. Pe sticlă acrilică, albastrul-oțel primește luciul pe care îl are și blana proaspăt periată. Postere, pânze și rame de lemn găsești alături, la portretele de câini.
Citește mai departe
- Chihuahua: de ce lătratul este făcut în casă: aceeași greșeală de educație, altă rasă
- Spitz pitic: de ce nu ai voie să-l tunzi: mic, vigilent și cu o filosofie proprie a blănii
- Bichon Maltez: îngrijirea blănii este o slujbă cu normă întreagă: când părul lung este munca principală
Linkurile către cărțile noastre sunt linkuri de afiliere. Dacă cumperi prin ele, ne sprijini fără costuri suplimentare pentru tine.
