Mulți au în minte o imagine când își iau a doua pisică: două animale încolăcite pe canapea, care își curăță reciproc urechile. Și apoi vine ziua în care pisica nouă iese din cutie, cea veche își face spatele arc ca un abțibild de Halloween și dispare trei zile sub pat. Ambele sunt reale. Diferența stă în alegerea pisicii și în primele două săptămâni. Cine le grăbește plătește adesea luni întregi.
Mai întâi: care pisică se potrivește?
Pisicile nu sunt animale de haită precum câinii, ci singuratice sociale, care își aleg compania. Nu acceptă orice pisică, ci pe aceea care li se potrivește. Regulile de bază din adăposturi și din organizațiile de ajutor pentru pisici:
- Vârsta: Vârstă asemănătoare sau cel mult câțiva ani diferență. Un pisoi pentru o pisică de doisprezece ani înseamnă stres pentru cea bătrână, nu companie.
- Temperamentul: Jucăușă cu jucăușă, liniștită cu liniștită. O Bengal alături de o British Shorthair înseamnă conflict permanent.
- Sexul: Motan și pisică sau doi motani merg adesea cel mai bine, două pisici pot avea mai multe dificultăți. Toate sterilizate, altfel nu merge deloc.
- Trecutul: O pisică care a mai trăit cu alte pisici se adaptează mai ușor. Adăposturile știu adesea care sunt sociabile.
Pregătirea
Înainte să vină pisica nouă: o cameră separată pentru ea, cu litieră, mâncare, apă, ansamblu de zgâriat și un ascunziș. Resurse suplimentare în tot apartamentul, pentru că regula este: numărul de pisici plus unu. Două pisici, trei litiere, mai multe locuri de hrănit, mai multe locuri de dormit, mai multe puncte de observație la înălțime. Pisicile se ceartă rar pentru afecțiune, aproape întotdeauna pentru resurse și pentru căi de trecere.
Planul
Ziua 1 până la 3: separate complet
Pisica nouă rămâne în camera ei, cu ușa închisă. Trebuie mai întâi să ajungă, să mănânce, să meargă la litieră, să aibă voie să se ascundă. Pisica veche o miroase pe sub ușă și știe că e cineva acolo. Asta ajunge. Petreci timp cu amândouă, separat, și nu te speli pe mâini între ele: tu ești purtătorul mirosului.
Ziua 3 până la 7: schimbul de mirosuri
Păturile, pernele și jucăriile se schimbă între ele. Cu o cârpă atingi obrajii uneia dintre pisici și o pui în fața celeilalte. Dacă amândouă miros lucrurile și apoi se așază pe ele, este un semn bun. Sâsâit la cârpă: încă câteva zile.
Săptămâna 2: grilajul în ușă
Un grilaj pentru bebeluși sau o plasă de insecte în ușă, astfel încât să se vadă și să se miroasă, dar să nu se poată atinge. Fiecare primește pe partea ei mâncarea preferată, la început la distanță de ușă, apoi în fiecare zi cu puțin mai aproape. Se leagă vederea de mâncare, iar asta este esența metodei. Sâsâitul și mârâitul sunt normale, atacurile asupra grilajului înseamnă: mărește distanța.
Săptămâna 3: primele întâlniri
Scurte, supravegheate, cu o undiță de joacă și recompense. Cinci minute, apoi le separi din nou, înainte să se strice. În fiecare zi mai mult. Pisicile care se ignoră reciproc în timp ce se joacă cu undița sunt pe drumul cel bun. Pisicile care se holbează una la alta și își lipesc urechile au nevoie de mai mult timp.
Săptămâna 4 și după
Nesupravegheate abia după ce au stat relaxate în aceeași cameră mai multe zile la rând. Noaptea le separi în continuare, până când ești sigur. Întregul proces durează la unele două săptămâni, la altele trei luni. Ritmul îl dictează pisica mai fricoasă.
Ce nu ar trebui să faci
- Să le lași imediat împreună, ca să vezi ce se întâmplă. O primă impresie proastă este foarte greu de corectat la pisici.
- Să o favorizezi pe pisica nouă. Pisica veche are nevoie acum de mai multă atenție, nu de mai puțină.
- Să intervii la sâsâit. Sâsâitul este comunicare, nu luptă. Intervii doar la atacuri reale, cu smocuri de blană, și atunci cu o pernă între ele, niciodată cu mâinile.
- Să renunți prea devreme. Trei săptămâni de sâsâit nu înseamnă eșec. Trei luni fără progres sunt un motiv să apelezi la un consultant în comportament felin.
Când chiar nu se potrivesc
Unele pisici nu vor o a doua pisică, se întâmplă. Semne după două până la trei luni: o pisică nu mai mănâncă, marchează teritoriul, se ascunde permanent, slăbește. Atunci returnarea la adăpost nu este o înfrângere, ci responsabilitate. Adăposturile bune oferă asta în mod explicit.
Când merge
Momentul în care intri dimineața în sufragerie și le găsești pe amândouă pe canapea, cu o labă pe cealaltă, fără să bage de seamă, este răsplata pentru săptămânile cu grilajul în ușă. Iar pentru mulți este motivul unui portret dublu. Două pisici într-o singură imagine merg de altfel și din două fotografii separate, noi le punem împreună. Pentru un portret dublu merită formatul mai mare: pe o pânză înrămată încap amândouă, fără ca una să alunece spre margine. La portretele de pisici mai poți alege alături postere, rame din lemn și sticlă acrilică.
Se potrivește de asemenea: castronul de pisică cu nume.
Citește mai departe
- British Shorthair: pisica care stă lângă tine: care rasă se adaptează mai ușor
- Maine Coon: zece kilograme de pisică în viața de zi cu zi: pisică mare, liniște mare, de obicei
- Cum fotografiezi pisica fără stres: când la final vrei să apară amândouă în poză
